Vinil cu amintiri

„Moldova. Aici nici în biserică lumea nu se roagă atâta cât se roagă în microbuze.
Aici, când vii acasă de la muncă sau de la studii de peste hotare, nu te întreabă nimeni: „Cât stai?”, dar toţi te întreabă: „Când te duci?”
Moldova. Aici cele mai frumoase texte despre oameni sunt necrologurile”

Aceste fraze sunt extrase din cartea Vinil, scrisă de un om, cu care poți lega o temă de discuție din orice domeniu. Un om care a călătorit, a cunoscut oameni de la care a „furat” cele mai bune calități, a scris 15 cărți, a compus și tradus cântece, a citit nenumărate cărți, un om simplu la chip și bogat în vorbă, și nu în ultimul rând, un om, care își poate prezenta biografia în doar câteva „formule”. Și acest minunat om este nimeni altul decât Igor Guzun. Cel care prin Vinil a descris Moldova și a așternut amintiri.

Citind această carte și mai ales ascultând în detaliat despre ea chiar de la autor, am înțeles că a reda ceva nu este nevoie de pagini întregi, este doar nevoie de câteva fraze scurte, dar  care pot cuprinde o adevărată amintire despre viața de ieri și de azi. Am citit cartea pe unde cu zâmbete, pe unde cu lacrimi și dor de copilăria pe care deja nu o mai pot reîntoarce…

Mai jos vă la-s câteva pasaje din carte, și dacă va motivat, citiți cartea, pentru că merită, este despre mine, despre tine și despre toți cei care au avut parte de copilărie!

-„În Moldova cădem de lucru, cădem de acord, cădem pe gânduri, cădem în disperare…”

-„Vinil” este o carte şi despre copilărie, o vârstă la care și câinele, și pisica sunt mai în vârstă ca tine”, atunci când „primii noștri bani au fost niște frunze galbene într-un portmoneu din hârtie de gazetă”.

-„Copii! Lăsaţi telefoanele și tabletele la o parte. Și vorbiţi cu părinţii și bunicii voștri. Iubiţi-i! Că telefoane și tablete o să mai fie. Dar părinţii și bunicii îmbătrânesc și se trec.”

-„Atunci când eram mici, i-am citit „Aventurile lui Nătăfleaţă”. Când ne îndrăgosteam și treceam prin dezamăgiri și exaltări, ţineam în mână „Singur în faţa dragostei”. De Aureliu Busuioc. „Busuioc la naștere. Busuioc la moarte…”

-„Când ai nevoie de o geantă rezistentă și încăpătoare, când trimiți sau primești dovezile de iubire de la cei apropiați – haine, cafea, panetoni, ulei de măsline și lista continuă cât să încapă în interiorul acestui obiect imens – geanta noastră identitară este de neînlocuit. Celebra geantă moldovenească, cea în carouri.”

 

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s