Cel rătăcit de Aurelian Silvestru

Salutare tuturor, aş vrea să încep această postare cu un citat: „Viaţa ne plasează uneori în centrul unor evenimente incredibile, pe care raţiunea nu le poate înţelege, şi atunci, ca să nu fim ridicoli, ne prefacem că analiza lor e sub nivelul demnităţii noastre sau, în genere, că ele nu există, de parcă realitatea s-ar compune doar din fenomenele pe care suntem în stare să le explicăm.”

Aceste minunate cuvinte au fost extrase din romanul psihologic „Cel rătăcit” de Aurelian Silvestru.  Acest poet ne cucereşte mereu prin romanele sale: „ Pragul”, „Fărâme de suflet”, „Şi tu eşti singur?”, şi multe altele. Nu aş vrea să fac un rezumat al acestei cărţi, pentru că fiecare îl poate înţelege diferit, şi ca să descoperi fiecare cuvânt din el, ai nevoie de concetrare şi dorinţă. Te va cuceri la sigur, pentru că chiar e bun. Odată pornindu-l nu-l vei putea lăsa din mână, îţi va ajunge până în subconştientul tău şi va reveni înapoi, dar gândul la el îţi va rămâne veşnic. Te pune pe gânduri, iar după citirea lui vei căuta soluţii şi răspunsuri la întrebări, dar din păcate nimeni nu le cunoaşte, încă.   Dacă ai posibilitatea, încearcă-l, merită! Acum vă las doar câteva cuvinte , care m-au cucerit…

-Lumea nu este a celor care pot, ci a celor care vor!

-Viaţa trece chiar şi atunci când nu facem nimic?

-Nu-ţi fie teamă să visezi. Teme-te de slăbiciunile care te împiedică să crezi că visul poate deveni realitate.

-Dacă v-aţi ales un drum corect, atunci nu vă opriţi . Mergeţi înainte! Nu cedaţi! Norocul ne aşteaptă pe drumul la care renunţăm.

-Biserica nu e singura instanţă care stăpâneşte adevărul.

-Imposibilul este nu o realitate care nu există, ci o limită pe care mintea noastră nu cutează s-o depăşească. Este viitorul pe care ne temem să-l percepem ca prezent.

-Nu încerca să fugi de ceea ce te sperie şi nu te teme de ceea ce nu înţelegi.

-Crezi în Dumnezeu?

– E greu să crezi în cineva care nu dă semne că există.

-I-am cerut-o de nenumărate ori, dar niciodată nu m-a scăpatde problemele pe care le-am avut.

– Vii din trecut cu o mulţime de cioburi ale relaţiilor pe care le-ai pierdut. Nu poţi scăpa de ele peste noapte. Le duci cu tine mai departe, iar ele te rănesc, te afectează şi, dacă nu eşti atent, te fac dependent de cicatricele pe care vrei să le ascunzi de ochii lumii… E mai bine să taci şi să nu scoţi la iveală rănile care te dor.

Vă doresc o zi plină de raze cu soare:)

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s